Când citești un scenariu nou pentru prima dată, care este primul semn că un proiect are un potențial real?

Aud o voce originală. Subiectul este ceva despre care nu aveam nicio idee că există. Ceva emoționant, profund și plin de sens. Ceva care pare relevant pentru vremurile noastre tulburi. Regizorul are lucrări anterioare interesante.

După ce ai mentorat proiecte în laboratoare precum Sundance Institute și TorinoFilmLab, care este cea mai frecventă provocare pe care o vezi în primele versiuni ale unui scenariu?

Cea mai frecventă provocare în primele versiuni ale unui scenariu este că fiecare este diferit. Unii oameni trebuie să scrie scenariul pentru a-și găsi vocea, personajul, tonul etc. Dar foarte rar o primă versiune este cea care merită păstrată. Indiferent de etapă, recomand întotdeauna să te întorci și să discuți problemele de bază ale filmului. Dacă ai un scenariu în primele câteva versiuni (1–10), asta înseamnă probabil să faci o analiză completă, să pui toate întrebările esențiale și apoi să scrii o nouă versiune bazată pe acele concluzii.

În ceea ce privește etapa incipientă / etapa de tratament, este de obicei recomandat să discuți pe larg problemele de bază înainte de a trece la o versiune completă și să aprofundezi cu adevărat documentele despre personaje și întrebările esențiale legate de conexiunea cu materialul și tema. Versiunea propriu-zisă este ceva ce majoritatea oamenilor scriu cel mai bine după ce înțeleg mai profund despre ce ar trebui să fie și apoi își permit să fie surprinși de ceea ce apare atunci când scriu într-un mod mai fluid. Cu cunoștințele dobândite în fundal și „în ADN”, te poți relaxa mai mult și te poți bucura de procesul de scriere, care poate fi foarte rapid odată ce ai o înțelegere mai profundă a ceea ce cauți. Dialogul apare de obicei foarte târziu, dar, desigur, este în regulă să scrii dialog și să-l arunci mai târziu, odată ce înțelegi mai bine subtextul etc.

Ca mentor în acest proiect, cum îi ajuți pe scenariști să-și păstreze vocea unică în timp ce își îmbunătățesc structura și storytelling-ul?

Îi încurajez pe cineaști să revină mereu la întrebările fundamentale: Care este intenția mea? Ce caut? Sunt pe drumul cel bun? Ascultă unde te afli. Mergi la esența relației tale cu subiectul și la sentimentele tale față de acesta.

Permite emoțiilor să iasă la suprafață și nu te lăsa prins de structură. Structura este ca o compoziție — ar trebui să crească din substanța și subiectul pe care îl explorezi. Nicio poveste nu are aceeași structură ca alta. Fiecare poveste este unică; fiecare își găsește propria formă, iar aceasta este frumusețea întregului proces. Cineaștii ar trebui să încerce mereu să protejeze ceea ce este profund în interiorul lor și să împărtășească asta cât mai bine, pentru a ajunge la ceilalți prin tot ceea ce oferă mediul audiovizual.