Emmanuelle Béart

Emmanuelle Béart debutează pe marele ecran în Manon des Sources, în regia lui Claude Berri (1986) și continuă în același an cu un rol în Jean de Florette. Interpretarea de la debut îi aduce premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar. În paralel, joacă la teatru sub îndrumarea artistică a lui Bernard Murat, Jean-Pierre Vincent, Jacques Weber și Luc Bondy. În anii ’90 filmează cu mari regizori ca André Téchiné (J’embrasse pas), Jacques Rivette (La Belle Noiseuse) sau Claude Chabrol (L’Enfer). Claude Sautet îi oferă două roluri majore: o violonistă în filmul Un cœur en hiver, pentru care a câștigat Leul de Argint la Veneția în 1992, și o femeie care trece printr-un divorț în Nelly et Monsieur Arnaud, rol pentru care a luat Premiul Louis-Delluc în 1995.
După Une femme française regizat de Régis Wargnier, își începe cariera internațională cu Mission: Impossible, regizat de Brian De Palma (1995). Continuă cu Les Enfants du désordre de Yannick Bellon, Un fil à la patte de Michel Deville, Le Temps retrouvé de Raoul Ruiz, La Bûche de Danièle Thompson, Les Destinées sentimentales în regia lui Olivier Assayas, Repetiția de Catherine Corsini și 8 femmes de François Ozon, pentru care câștigă Ursul de Argint la Berlin.
Urmează Les Égarés în regia lui André Téchiné, Histoire de Marie et Julien de Jacques Rivette, Nathalie… de Anne Fontaine, À boire de Marion Vernoux, Bye Bye Blondie de Virginie Despentes, My Mistress de Stephen Lance și Les Passagers de la nuit de Mikhaël Hers. Ambasadoare a Comitetului Francez UNICEF din 1995, devine ambasadoare mondială în 2003. În 2023, co-regizează documentarul Un silence si bruyant cu Anastasia Mikova, prin care dorește să dezvăluie experiența incestului. Anul acesta, apare în Les Immortelles regizat de Caroline Deruas, la deschiderea celei de-a 40-a ediții a Semaine de la Critique de la Mostra din Veneția, precum și în Et Après, următorul film al lui Pierre Menahem.
Emmanuelle Béart

Emmanuelle Béart debutează pe marele ecran în Manon des Sources, în regia lui Claude Berri (1986) și continuă în același an cu un rol în Jean de Florette. Interpretarea de la debut îi aduce premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar. În paralel, joacă la teatru sub îndrumarea artistică a lui Bernard Murat, Jean-Pierre Vincent, Jacques Weber și Luc Bondy. În anii ’90 filmează cu mari regizori ca André Téchiné (J’embrasse pas), Jacques Rivette (La Belle Noiseuse) sau Claude Chabrol (L’Enfer). Claude Sautet îi oferă două roluri majore: o violonistă în filmul Un cœur en hiver, pentru care a câștigat Leul de Argint la Veneția în 1992, și o femeie care trece printr-un divorț în Nelly et Monsieur Arnaud, rol pentru care a luat Premiul Louis-Delluc în 1995.
După Une femme française regizat de Régis Wargnier, își începe cariera internațională cu Mission: Impossible, regizat de Brian De Palma (1995). Continuă cu Les Enfants du désordre de Yannick Bellon, Un fil à la patte de Michel Deville, Le Temps retrouvé de Raoul Ruiz, La Bûche de Danièle Thompson, Les Destinées sentimentales în regia lui Olivier Assayas, Repetiția de Catherine Corsini și 8 femmes de François Ozon, pentru care câștigă Ursul de Argint la Berlin.
Urmează Les Égarés în regia lui André Téchiné, Histoire de Marie et Julien de Jacques Rivette, Nathalie… de Anne Fontaine, À boire de Marion Vernoux, Bye Bye Blondie de Virginie Despentes, My Mistress de Stephen Lance și Les Passagers de la nuit de Mikhaël Hers. Ambasadoare a Comitetului Francez UNICEF din 1995, devine ambasadoare mondială în 2003. În 2023, co-regizează documentarul Un silence si bruyant cu Anastasia Mikova, prin care dorește să dezvăluie experiența incestului. Anul acesta, apare în Les Immortelles regizat de Caroline Deruas, la deschiderea celei de-a 40-a ediții a Semaine de la Critique de la Mostra din Veneția, precum și în Et Après, următorul film al lui Pierre Menahem.
Julia Ducournau

Julia Ducournau, născută pe 18 noiembrie 1983, la Paris, este o regizoare și scenaristă franceză. A câștigat prima recunoaștere cu scurtmetrajul său Junior, care a câștigat Premiul Publicului la Săptămâna Criticii de la Cannes în 2011.
Primul său lungmetraj, Raw (cunoscut și sub numele de Grave), a avut premiera în Competiție la Săptămâna Criticii de la Cannes în 2016 și a câștigat Premiul FIPRESCI. Filmul a fost proiectat la festivaluri internaționale importante, inclusiv Sundance și Toronto, și a primit multiple premii.
În 2021, al doilea lungmetraj al lui Ducournau, Titane, a avut premiera în Competiție la Festivalul de Film de la Cannes și a fost premiat cu Palme d’Or. A fost apreciat de critici, a fost prezentat la festivaluri cheie și a obținut mai multe nominalizări, inclusiv premiile BAFTA și César. Ambele filme au fost distribuite în întreaga lume.
Al treilea lungmetraj al său, Alpha, a avut recent premiera în Competiție la Festivalul de Film de la Cannes.
Julia Ducournau

Julia Ducournau, născută pe 18 noiembrie 1983, la Paris, este o regizoare și scenaristă franceză. A câștigat prima recunoaștere cu scurtmetrajul său Junior, care a câștigat Premiul Publicului la Săptămâna Criticii de la Cannes în 2011.
Primul său lungmetraj, Raw (cunoscut și sub numele de Grave), a avut premiera în Competiție la Săptămâna Criticii de la Cannes în 2016 și a câștigat Premiul FIPRESCI. Filmul a fost proiectat la festivaluri internaționale importante, inclusiv Sundance și Toronto, și a primit multiple premii.
În 2021, al doilea lungmetraj al lui Ducournau, Titane, a avut premiera în Competiție la Festivalul de Film de la Cannes și a fost premiat cu Palme d’Or. A fost apreciat de critici, a fost prezentat la festivaluri cheie și a obținut mai multe nominalizări, inclusiv premiile BAFTA și César. Ambele filme au fost distribuite în întreaga lume.
Al treilea lungmetraj al său, Alpha, a avut recent premiera în Competiție la Festivalul de Film de la Cannes.
Aleksandr Kuznetsov

Aleksandr este un actor ucrainean-rus, născut în Sevastopol. La vârsta de 12 ani, el și cel mai bun prieten al său au încercat să fugă în Marea Britanie, dar au fost prinși de poliție după ce au parcurs jumătatea drumului. S-a mutat la Moscova pentru a-și continua studiile și a lucrat pentru scurt timp ca marinar, înainte de a-și începe cu adevărat cariera de actor.
În 2015, a absolvit Institutul Rus de Arte Teatrale și a devenit curând actor principal la Teatrul de Artă Cehov din Moscova. În același an, a fost distribuit în primul său rol important pe ecran, ca „Marten” în THE SCYTHIAN, regizat de Rustam Mosafir. De atunci, a lucrat constant în film și televiziune, inclusiv: jucând rolul de „Peter” în filmul premiat ACID; rolul de „Viktor” în GREAT POETRY; în LETO de Kirill Serebrennikov; și în primul serial original rusesc Netflix, BETTER THAN US. Printre lucrările lui Aleksandr se numără: lungmetrajul francez OUR MEN, care a fost filmul de închidere al prestigioasei selecții Directors’ Fortnight de la Cannes; în rolul principal din ȚARA LEGENDELOR, de apreciatul regizor rus Anton Megerdichev; și în rolul lui „Krysztof” în serialul HBO KAMIKAZE, un serial în 8 părți bazat pe romanul norvegian „Muleum” de Erlend Loe, regizat de Kaspar Munk.
Printre lucrările sale recente se numără filmul science-fiction FREE FALL de Oleg Urazaykin și rolul lui „Sasha” din serialul SHAMAN de Rustam Mosafir. Aleksandr este probabil cel mai bine cunoscut publicului internațional pentru interpretarea sa în rolul lui „Helmut” din ANIMALE FANTASTICE: SECRETUL LUI DUMBLEDORE, regizat de David Yates și scris de J.K. Rowling. În prezent, poate fi văzut în thrillerul de acțiune HEADS OF STATE al lui Ilya Naishuller și în lungmetrajul DOI PROCURORI al lui Sergey Loznitsa, care a fost proiectat în competiție la Festivalul de Film de la Cannes din acest an.
Aleksandr Kuznetsov

Aleksandr este un actor ucrainean-rus, născut în Sevastopol. La vârsta de 12 ani, el și cel mai bun prieten al său au încercat să fugă în Marea Britanie, dar au fost prinși de poliție după ce au parcurs jumătatea drumului. S-a mutat la Moscova pentru a-și continua studiile și a lucrat pentru scurt timp ca marinar, înainte de a-și începe cu adevărat cariera de actor.
În 2015, a absolvit Institutul Rus de Arte Teatrale și a devenit curând actor principal la Teatrul de Artă Cehov din Moscova. În același an, a fost distribuit în primul său rol important pe ecran, ca „Marten” în THE SCYTHIAN, regizat de Rustam Mosafir. De atunci, a lucrat constant în film și televiziune, inclusiv: jucând rolul de „Peter” în filmul premiat ACID; rolul de „Viktor” în GREAT POETRY; în LETO de Kirill Serebrennikov; și în primul serial original rusesc Netflix, BETTER THAN US. Printre lucrările lui Aleksandr se numără: lungmetrajul francez OUR MEN, care a fost filmul de închidere al prestigioasei selecții Directors’ Fortnight de la Cannes; în rolul principal din ȚARA LEGENDELOR, de apreciatul regizor rus Anton Megerdichev; și în rolul lui „Krysztof” în serialul HBO KAMIKAZE, un serial în 8 părți bazat pe romanul norvegian „Muleum” de Erlend Loe, regizat de Kaspar Munk.
Printre lucrările sale recente se numără filmul science-fiction FREE FALL de Oleg Urazaykin și rolul lui „Sasha” din serialul SHAMAN de Rustam Mosafir. Aleksandr este probabil cel mai bine cunoscut publicului internațional pentru interpretarea sa în rolul lui „Helmut” din ANIMALE FANTASTICE: SECRETUL LUI DUMBLEDORE, regizat de David Yates și scris de J.K. Rowling. În prezent, poate fi văzut în thrillerul de acțiune HEADS OF STATE al lui Ilya Naishuller și în lungmetrajul DOI PROCURORI al lui Sergey Loznitsa, care a fost proiectat în competiție la Festivalul de Film de la Cannes din acest an.
Sergei Loznitsa

Sergei Loznitsa s-a născut la 5 septembrie 1964. A crescut la Kiev (Ucraina) și, în 1987, a absolvit Institutul Politehnic din Kiev, obținând o diplomă în Matematică Aplicată.
Între 1987 și 1991, Loznitsa a lucrat ca cercetător la Institutul de Cibernetică din Kiev, specializându-se în inteligență artificială. În 1997, a absolvit Institutul de Stat Rus de Cinematografie (VGIK) din Moscova, unde a studiat regia de film.
Din 1996, Sergei Loznitsa realizează filme, iar până în prezent a regizat 28 de documentare premiate și 5 filme de ficțiune.
Debutul său în lungmetraj, „MY JOY” (2010), a avut premiera în competiția principală a Festivalului de la Cannes. A urmat filmul „IN THE FOG” (2012), care a primit Premiul FIPRESCI la cea de-a 65-a ediție a Festivalului de la Cannes. În 2017, Loznitsa a revenit în competiția oficială cu „A GENTLE CREATURE”, iar în 2018 a primit Premiul pentru Cea Mai Bună Regie în secțiunea Un Certain Regard pentru filmul „DONBASS”.
În 2013, Loznitsa a fondat compania de producție ATOMS & VOID. Documentarul său de lungmetraj „MAIDAN” (2014), care surprinde cronica revoluției ucrainene, a avut premiera mondială la o Séance Spéciale a Festivalului de la Cannes.
Printre documentarele sale ulterioare se numără „THE EVENT” (2015), „AUSTERLITZ” (2016), „THE TRIAL” (2018) și „STATE FUNERAL” (2019) — toate prezentate la Special Screenings în cadrul Festivalului de Film de la Veneția.
În 2021, Loznitsa a primit Special Jury Prize în cadrul premiului L’Oeil d’Or de la Cannes pentru filmul „BABI YAR. CONTEXT”.
Cel mai recent film de ficțiune al său, „TWO PROSECUTORS” (2025), a avut premiera mondială în competiția oficială a Festivalului de la Cannes, unde a câștigat Premiul François Chalais, acordat filmelor dedicate valorilor jurnalismului.
Sergei Loznitsa continuă să lucreze în paralel la proiecte documentare și de ficțiune.
Sergei Loznitsa

Sergei Loznitsa s-a născut la 5 septembrie 1964. A crescut la Kiev (Ucraina) și, în 1987, a absolvit Institutul Politehnic din Kiev, obținând o diplomă în Matematică Aplicată.
Între 1987 și 1991, Loznitsa a lucrat ca cercetător la Institutul de Cibernetică din Kiev, specializându-se în inteligență artificială. În 1997, a absolvit Institutul de Stat Rus de Cinematografie (VGIK) din Moscova, unde a studiat regia de film.
Din 1996, Sergei Loznitsa realizează filme, iar până în prezent a regizat 28 de documentare premiate și 5 filme de ficțiune.
Debutul său în lungmetraj, „MY JOY” (2010), a avut premiera în competiția principală a Festivalului de la Cannes. A urmat filmul „IN THE FOG” (2012), care a primit Premiul FIPRESCI la cea de-a 65-a ediție a Festivalului de la Cannes. În 2017, Loznitsa a revenit în competiția oficială cu „A GENTLE CREATURE”, iar în 2018 a primit Premiul pentru Cea Mai Bună Regie în secțiunea Un Certain Regard pentru filmul „DONBASS”.
În 2013, Loznitsa a fondat compania de producție ATOMS & VOID. Documentarul său de lungmetraj „MAIDAN” (2014), care surprinde cronica revoluției ucrainene, a avut premiera mondială la o Séance Spéciale a Festivalului de la Cannes.
Printre documentarele sale ulterioare se numără „THE EVENT” (2015), „AUSTERLITZ” (2016), „THE TRIAL” (2018) și „STATE FUNERAL” (2019) — toate prezentate la Special Screenings în cadrul Festivalului de Film de la Veneția.
În 2021, Loznitsa a primit Special Jury Prize în cadrul premiului L’Oeil d’Or de la Cannes pentru filmul „BABI YAR. CONTEXT”.
Cel mai recent film de ficțiune al său, „TWO PROSECUTORS” (2025), a avut premiera mondială în competiția oficială a Festivalului de la Cannes, unde a câștigat Premiul François Chalais, acordat filmelor dedicate valorilor jurnalismului.
Sergei Loznitsa continuă să lucreze în paralel la proiecte documentare și de ficțiune.

