Maïwenn
Născută în 1976 într-o suburbie pariziană, Maïwenn Le Besco, pe numele ei de scenă Maïwenn, a început să joace de la o vârstă foarte fragedă, primul ei rol mare fiind la 6 ani, în L’été meurtrier / One Deadly Summer (1983), al lui Jean Becker, cu Isabelle Adjani. Zece ani mai târziu a avut un rol în Léon (1994), alături de Natalie Portman. Pentru publicul larg rolul care a consacrat-o a fost apariția de neuitat Diva Plavalaguna în hitul internațional al lui Besson, The Fifth Element (1997). Au urmat roluri în filme de public ca High Tension / Haute Tension (2003), dar și în Les Parisiens (2004) și Le Courage d’aimer (2005) ale lui Claude Lelouch.
În 2001, Maïwenn a creat și jucat într-un one-woman show foarte personal, Le Pois Chiche/The Chickpea. Acesta i-a inspirat filmul de debut ca regizoare, Pardonnez-moi /Forgive Me (2006), în care joacă și rolul principal. I-a urmat Le bal des actrices / All About Actresses în 2009, un fals documentar în care Maïwenn se joacă pe sine ca regizoare, dând un casting la care participă Charlotte Rampling, Julie Depardieu, Karin Viard și multe alte nume cunoscute ale cinematografiei franceze. Filmul Polisse din 2011 i-a adus Premiul Juriului la Cannes și un succes imens la box-office. În 2015, filmul Mon roi/My King, la care a lucrat timp de 10 ani, a fost în competiție la Cannes. Următorul ei film, ADN / DNA (2020), în care Fanny Ardant este mama personajului interpretat de Maïwenn, trebuia să aibă premiera la Cannes în 2020, ceea ce nu s-a mai întâmplat din cauza restricțiilor legate de pandemia Covid 19. Jeanne du Barry a deschis Festivalul de Film de la Cannes în 2023, marcând reîntoarcerea actorului Johnny Depp pe Croazetă, cu Maïwenn în rolul principal.
Sinopsis Jeanne du Barry
Jeanne Vaubernier, fiica unei croitorese, hotărâtă să urce pe scara socială, își folosește farmecul pentru a scăpa de sărăcie, în Franța ultimilor ani dinaintea Revoluției Franceze. Iubitul ei, contele de Barry, îmbogățit datorită intrigilor amoroase ale lui Jeanne, dorește să o prezinte regelui și orchestrează o întâlnire cu ajutorul influentului duce de Richelieu. Planul funcționează, regele se îndrăgostește, iar Jeanne devine favorita oficială. Doar că nimeni de la curte nu dorește ca o fată de pe stradă să aibă influență la Versailles.
Lubna Playoust
„Este cinematografia un limbaj pe cale de a se pierde, o artă care stă să moară?”. Room 999/Chambre 999 este un remake după filmul cult al lui Wim Wenders, Room 666/Chambre 666 (1982), care interoga, unul câte unul, în aceeași cameră de hotel, 16 mari regizori ai vremii despre viitorul cinematografiei sub amenințarea televiziunii. 40 de ani mai târziu, regizoarea Lubna Playoust reia întrebarea lui Wenders în contextul platformelor de streaming, către 30 dintre cei mai interesanți regizori ai zilelor noastre, cu vârste cuprinse între 29 și 80 de ani, printre care Wim Wenders, Claire Denis, David Cronenberg, Asghar Farhadi, Alice Rohrwacher, Olivier Assayas și alții.
Născută în Italia, crescută la Paris, Lubna Playoust este o regizoare și actriță franceză. Între 2016 și 2019 a studiat regia cu Abbas Kiarostami în Cuba și Lucrecia Martel în Barcelona, experiențe care s-au tradus în mai multe scurtmetraje, disponibile online, printre care Waltz for Three, în care joacă alături de doi actori mitici ai erei Nouvelle Vague, Jean-Pierre Marielle și Agathe Natanson. Este curatoarea unei platforme de streaming a MK2, scurtmetrajul ei The Cormorant / Le Cormoran (2021) a fost selectat la festivalul de la San Sebastian. Room 999 / Chambre 999 este primul ei lungmetraj.
Catherine Corsini
Catherine Corsini este o cunoscută a festivalurilor de film, încă din 1999, când filmul ei, La Nouvelle Ève, a fost prezentat la Festivalul de Film de la Berlin urmat de La Répétition, selectat în Competiția Oficială la Cannes în 2001. Al șaptelea ei film, Leaving/Partir, cu Kristin Scott Thomas, a avut un succes remarcabil în cinematografele din Franța și din întreaga lume. I-au urmat Three Worlds /Trois Mondes (2012), Summertime/La Belle Saison (2016), o poveste de dragoste între două femei în Franța anilor 1970 și An Impossible Love / Un Amour Impossible, adaptat după romanul omonim al lui Christine Angot. Doi ani mai târziu a făcut The Divide/La Fracture, o comedie cu tentă politică pe marginea protestelor violente din Franța, trăite la spital de o femeie părăsită de iubita ei. Catherine Corsini a revenit în competiție la Cannes în 2023 cu Le Retour, prezentat la Les Films de Cannes.
Le Retour o urmărește pe Khédidja, care lucrează pentru o familie pariziană bogată care o trimite în Corsica să aibă grijă de copiii lor pe timpul verii. Le ia și pe fiicele ei adolescente, Jessica și Farah, Corsica fiind insula pe care au părăsit-o în urmă cu 15 ani, în circumstanțe tragice. Filmul este un coming-of-age, o poveste de familie emoționantă și cu umor, care atinge și chestionează felul în care minciunile pot structura o familie.
Delphine Gleize
Delphine Gleize, originară din Saint-Quentin, a studiat litere clasice la Condorcet din Paris și a obținut un master în literatură modernă. În 1994, a intrat la departamentul de scenaristică al FEMIS, marcând astfel începutul carierei sale cinematografice. A realizat câteva scurtmetraje, printre care „Sale Battars”, care a obținut mai multe premii, inclusiv la festivalurile de la Clermont-Ferrand și Angers și la premiile César 2000. Printre filmele sale, „Un Château en Espagne” a fost selectat pentru Quinzaine des Réalisateurs la Cannes, „Les Méduses” a fost prezentat la Semaine de la Critique la Cannes în 2001.
Primul său lungmetraj, „Carnages”, a câștigat Prix de la Jeunesse la Festivalul de Film de la Cannes din 2002. Ulterior, a regizat „L’Homme qui rêvait d’un enfant”, un lungmetraj lansat în 2007, cu Darry Cowl și Artus de Penguern, care a fost selectat la festivaluri internaționale. Delphine Gleize scrie, de asemenea, scenarii pentru alți regizori. Recent, ea a co-scris filmul „Cet été-là”, regizat de Eric Lartigau și lansat în ianuarie 2023, cu Marina Foïs, Gael Garcia Bernal și Chiara Mastroianni. Ea se află în faza finală de co-scriere a următorului lungmetraj al lui Louis-Julien Petit, „L’Histoire de sa vie”, programat pentru lansare în 2024 și produs de Gaumont.
Ea pregătește următorul său lungmetraj, o adaptare a romanului „S’adapter” al Clarei Dupont Monod, publicat de Stock, ale cărui filmări ar trebui să înceapă anul viitor.
Dana Rogoz
Dana Rogoz este o actriță și persoană publică română. Și-a început cariera de actorie în copilărie, jucând în numeroase filme pentru copii și diferite seriale TV. În 2008 a absolvit Universitatea Națională de Teatru și Film „I.L.Caragiale”.
În 2013, a cântat împreună cu Christoph Waltz și Lucas Hedges în „The Zero Theorem” regizat de Terry Gilliam. Au urmat multe alte roluri în teatru și film. În 2019 a avut premiera în competiția principală a Festivalul de Film de la Saraievo cu filmul MO/INDECENCY în regia lui Radu Dragomir, ca actriță principală, rol care i-a adus mai multe nominalizări și premii pentru cea mai bună actriță și, de asemenea, aprecieri internaționale.
Anul acesta a debutat ca regizor și scenarist cu scurtmetrajul REMOTE [La distanță], care a fost deja selectat oficial în competiție la Namur FIFF, Festivalul Internațional de Film de la Tirana și Festivalul european de scurtmetraj de la Nisa.
Catrinel Dănăiață
Catrinel Dănăiață lect. univ. dr. la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale”, București – Facultatea de Film (Departamentul Regie de Film, producție) a absolvit în 2006 specializarea Regie de film și TV la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”- București.
În 2015 filmul ei de debut “Dublu” a fost selecționat la Sarajevo Film Festival – CineLink Work in Progress Sessions, iar în 2016 “Dublu” a avut premiera internațională la Karlovy Vary International Film Festival în East of the West – Competition. “Dublu” a circulat în mai multe festivaluri de film atât în tară cât și în străinătate, a avut trei nominalizări la Gala Premiilor Gopo (Cel mai bun film de debut, Cea mai bună imagine, Cel mai bun actor într-un rol principal), o nominalizare la Gala Premiilor UCIN– Premiul de debut Opera Prima „Alexandru Tatos” și a fost distribuit atât de posturi Tv românești cât și din străinatate.
În 2017 Catrinel a câștigat premiul pentru cea mai bună regie din secțiunea internațională la Terra di Siena Film Festival.
Catrinel este membră a Academiei Europene de Film, Dacin Sara și UCIN.
În septembrie 2023 scurtmetrajul I’M OK WITH YOUR LAST WISH regizat de ea a câștigat ex aequo International Short Award la a-27-a ediție Terra di Siena International Film Festival.
Anamaria Marinca
Anamaria Marinca este o actriță româncă de teatru și film care a interpretat personajele principale în producții de televiziune și filme premiate, precum Sex Traffic (2005) și 4 Luni, 3 Săptămâni și 2 Zile (2007). De-a lungul carierei sale, ea a trecut fără efort între filmele de autor și producțiile de succes de studio.
Ultimele sale apariții pe ecran au fost în Ghost in the Shell, Nico, 1988 (premiul Orizzonti la Veneția 2017), You Won’t Be Alone (care a avut premiera la Sundance 2022), Housekeeping for Beginners (Queer Lion in Venice 2023) și în seriale TV precum Marte, Tin Star și Temple.
Alina Șerban
Alina Șerban este scriitoare, actriță, regizoare de film și prima regizoare de teatru romă al cărei spectacol de teatru, “Cel mai bun copil din lume”, a intrat în repertoriul permanent al Teatrului Național București. Prima din familia ei care a absolvit liceul, Alina a trecut prin sărăcie extremă, discriminare, apoi a fost în Sistemul de Protecție a copilului. A terminat studiile la UNATC Bucureşti, New York University – Tisch şi a absolvit masterul la Royal Academy of Dramatic Art, Londra. Este iniţiatoarea teatrului cu mesaj social rom. De 14 ani, prin proiecte de film și teatru, Alina luptă împotriva tuturor formelor de discriminare pentru a crea spațiu pentru poveștile nespuse, marginalizate. Alina Șerban joacă în filmul macedonean “Housekeeping for beginners”, premiat la Festivalul de Film de la Veneția (2023) și propus de către Macedonia de Nord la Oscar (2024). Este de patru ori câștigătoare a premiului “Cea mai bună actriță” pentru rolul principal din producția germane “Gipsy Queen” și a fost desemnată “Cea mai bună actriță a Germaniei” în anul 2020, pentru aceeași peliculă. A reprezentat România în 2018 la Festivalul de Film de la Cannes. Este regizorul pelicului “Bilet de iertare” (2020), primul film despre sclavia romă, scris din perspectivă romă.
Laura Georgescu Baron
Este monteur pentru filme de lung și scurt metraj, producător de film şi reclame publicitare, realizator TV, regizor de film și organizator de festivaluri de film şi multe evenimente culturale. A absolvit prima promoţie a departamentului multimedia (1993-1997) în cadrul Universității de Teatru și Film ”I.L. Caragiale” București, fiind profesor universitar la aceiași facultate. Pentru secţiunile de master din cadrul departamentului multimedia, aceasta a implementat studiul montajului ”neconvenţional”. Susţine cursuri despre advertising în cadrul tuturor secţiilor facultăţii de film. Pentru o mai bună înţelegere a pieţei din acest domeniu, implică studenţii în diferite proiecte în afara universităţii şi le susţine proiectele personale.
A fost prorector la UNATC în perioada 2014 – martie 2016. În 1995 a urmat cursurile Avid software la Londra. Susţinătoare a folosirii soft-ului în România, reuşeşte introducerea acestuia realizând montajul filmului pentru televiziune “Bună dimineaţa România”, un proiect co-finanţat de Guvernul SUA. Este autoarea a două cărţi despre montaj şi implementarea acestuia: Estetică şi Tehnologie – Revoluţia Digitală a Montajului şi Lucruri care nu se văd, cea de-a doua făcând referire la metodele folosite în procesul de realizarea a unui film.
Pe parcursul carierei universitare, Laura Georgescu Baron a susţinut work-shop-uri și sesiuni masterclass atât în România cât şi peste hotare la Arizona University – SUA, Lusofona Portugalia, Orange, Leo Academy, Festivalul Dakino și multe altele.
A fost nominalizată și câștigătoare a numeroase premii în cariera sa de film, ultimul premiu fiind pentru ”Cel mai bun producător de film de scurt metraj” în cadrul festivalului IPIFF 2020.
Primul film de animație pe care l-a regizat, scris și montat a fost realizat în anii de studenție, intitulat ”Flostam & Gestam”, filmat pe peliculă de 16mm.
“Walk a mile in my shoes” este cel de-al doilea film de animație scris, regizat și produs de Laura
