Marin Karmitz<\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>![](\"https:\/\/filmedefestival.ro\/les-films-de-cannes\/editia-2024\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/LFDC-Marin-Karmitz-1-1.jpg\" "\\"LFDC")
<\/span><\/div><\/div><\/div><\/span>\u201eA avut norocul de a-i cunoa\u0219te pe Rossellini, Beckett, Kieslowski, Duras, Kiarostami \u0219i Godard. Ce a f\u0103cut cu tot acest noroc? Filme.\u201d St\u00e9phane Paoli<\/span><\/h4><\/span><\/div><\/div><\/div>Marin Karmitz s-a n\u0103scut pe 7 octombrie 1938. Dup\u0103 ce a absolvit IDHEC (Institut des hautes \u00e9tudes cin\u00e9matographiques) ca director de imagine, \u0219i-a \u00eenceput cariera drept asistent de regie al cinea\u0219tilor Jean-Luc Godard, Agn\u00e8s Varda, Jacques Rozier, Yannick Bellon \u0219i Pierre Kast. \u00cen 1963, regizeaz\u0103 documentarul <\/span>Les Idoles<\/span><\/i>, apoi, \u00een 1964, primul s\u0103u scurtmetraj de fic\u021biune, <\/span>Nuit noire Calcutta<\/span><\/i>, bazat pe un scenariu de Marguerite Duras. \u00cen 1965, a lucrat cu Samuel Beckett la adaptarea <\/span>Com\u00e9die<\/span><\/i>. Filmul a fost selectat pentru a deschide Festivalul de Film de la Vene\u021bia \u00een acela\u0219i an, \u0219i a provocat un scandal pentru forma sa avangardist\u0103. Dup\u0103 40 de ani, filmul a c\u00e2\u0219tigat un premiu la Bienala de Art\u0103 de la Vene\u021bia \u0219i este acum prezentat \u00een muzee din \u00eentreaga lume. Primul lungmetraj al lui Marin Karmitz, \u00een 1967, a fost <\/span>Sept jours ailleurs<\/span><\/i>, cu Jacques Higelin, de asemenea selec\u021bionat pentru Mostra. Dup\u0103 mai 1968, el a realizat dou\u0103 filme: <\/span>Camarades <\/span><\/i>(1970) \u0219i <\/span>Coup pour coup (1<\/span><\/i>972), care au f\u0103cut turul festivalurilor interna\u021bionale.<\/span><\/p>\n\u00cen 1974, Marin Karmitz a creat o structur\u0103 de distribu\u021bie la propria sa companie mk2 Productions, creat\u0103 \u00een 1967. \u00cen 40 de ani, Marin Karmitz a produs 108 filme \u0219i a distribuit \u00een cinematografe peste 350: trilogia Krzysztof Kieslowski, dou\u0103sprezece filme de Claude Chabrol, Godard, Resnais, Malle, fra\u021bii Taviani, Angelopoulos, Pintili\u00e9, Van Sant, Nossiter, Kerrigan, Loach, Doillon, Lounguine, Kiarostami, Sang Soo, Haneke, Salles, Dolan…<\/span><\/p>\nAceste produc\u021bii au ob\u021binut peste 150 de premii \u0219i nominaliz\u0103ri la festivalurile interna\u021bionale, inclusiv trei premii Palme d’Or la Cannes, trei premii Leul de Aur la Vene\u021bia, un premiu Ursul de Aur la Berlin, trei nominaliz\u0103ri la Oscar \u0219i dou\u0103zeci \u0219i cinci de premii C\u00e9sar.<\/span><\/p>\n\u00cencep\u00e2nd cu 1 mai 1974, Marin Karmitz este, de asemenea, activ \u00een calitate de operator de s\u0103li de cinematograf, reflect\u00e2nd asupra rolului acestora \u00een ora\u0219. Mk2 este \u00een prezent al treilea circuit ca m\u0103rime din Paris, cu 11 complexuri, 65 de ecrane, 6 s\u0103li construite la comand\u0103, \u0219i al treilea cel mai mare operator de s\u0103li de cinema din Spania, cu 10 cinematografe \u0219i 128 de ecrane. Mk2 tocmai \u0219i-a stabilit prezen\u021ba \u00een Canada.<\/span><\/p>\nNumeroase evenimente oficiale au adus un omagiu muncii lui Marin Karmitz, printre care La Cin\u00e9math\u00e8que Fran\u00e7aise \u0219i Centre Georges Pompidou \u00een 1981, MoMA din New York \u00een 1989, Cin\u00e9math\u00e8que de Tel Aviv \u00een 1992, Cin\u00e9math\u00e8que de Madrid \u00een 1998, Cin\u00e9math\u00e8que de Munich \u0219i Forum du Cin\u00e9ma Europ\u00e9en din Strasbourg \u00een 1999, Festivalul de la Cairo \u00een 2002 \u0219i Cin\u00e9math\u00e8que de Bologna \u00een 2003.<\/span><\/p>\nCariera sa a fost onorat\u0103 de numeroase premii, printre care Prix Georges de Beauregard pentru <\/span>Cel mai bun produc\u0103tor<\/span><\/i>, Independent Spirit Award pentru <\/span>Cel mai bun produc\u0103tor<\/span><\/i> la Los Angeles, Career Award la Festivalul Interna\u021bional de Film de la Cairo, Federico Fellini Award la Europacinema Awards, Premiul Festivalului de la Taormina \u0219i Premiul Parlamentului European pentru Cinema, prezentat de Viviane Reding. Marin Karmitz are \u00een prezent \u0219i titlurile de Commandeur de la L\u00e9gion d’Honneur, Officier de l’Ordre National du M\u00e9rite, Commandeur des Arts et des Lettres, Chevalier du M\u00e9rite de la R\u00e9publique de Pologne, M\u00e9daille de Vermeil de la Ville de Paris.<\/span><\/p>\n\u00cen paralel cu activit\u0103\u021bile sale, Marin Karmitz s-a consacrat problemelor industriei cinematografice prin intermediul unor comisii profesionale, de\u021bin\u00e2nd \u00een special func\u021biile de pre\u0219edinte al F\u00e9d\u00e9ration Nationale des Distributeurs de Films (2001-2006) \u0219i de pre\u0219edinte al Bureau Liaison Industries Cin\u00e9matographiques (2002- 2003). Pre\u0219edinte al grupului \u201e<\/span>Cultural Creation, Competitiveness and Social Cohesion<\/span>\u201d<\/span> al celui de-al XI-lea Plan \u00een 1992, apoi membru al Comisiei pentru <\/span>New Public Television <\/span>(<\/span>Comisia Cop\u00e9) iar \u00een 2008, Marin Karmitz a fost numit de pre\u0219edintele francez Nicolas Sarkozy \u00een func\u021bia de delegat general al Conseil pour la Cr\u00e9ation Artistique \u00een perioada ianuarie 2009 – aprilie 2011.\u00a0<\/span><\/p>\n\u00cen 2014, cu ocazia celei de-a 40-a anivers\u0103ri a mk2, Marin Karmitz \u0219i compania pe care a fondat-o au primit numeroase omagii \u00een \u00eentreaga lume: \u00een special la MOMA din New York (5-23 iunie 2014) \u0219i la mari institu\u021bii culturale interna\u021bionale, precum Cin\u00e9math\u00e8que Suisse (aprilie 2014), Festivalul de la Istanbul (5-20 aprilie 2014), Festivalul de la Ierusalim (10-20 iulie 2014), BFI din Londra (\u00een septembrie 2014) sau Festivalul de la Sao Paulo (16-29 octombrie 2014).<\/span><\/p>\nMarin Karmitz a curatoriat, de asemenea, expozi\u021bia Silences la Muzeul de Art\u0103 Modern\u0103 \u0219i Contemporan\u0103 din Strasbourg \u00een 2009 \u0219i la Muzeul Berardo din Lisabona \u00een 2010. El \u0219i-a prezentat pentru prima dat\u0103 colec\u021bia de fotografii la Rencontres d’Arles 2010. \u00cen octombrie 2017, La maison rouge fondation Antoine de Galbert a g\u0103zduit expozi\u021bia \u00c9tranger R\u00e9sident, \u00een jurul colec\u021biei sale. \u00cen 2019, expozi\u021bia \u00c9tranger r\u00e9sident, o selec\u021bie de lucr\u0103ri din colec\u021bia Marin Karmitz, este prezentat\u0103 la MUNTREF, Centre d’Art Contemporain et mus\u00e9e de l’Immigration din Buenos-Aires, Argentina, ca parte a BIENAL SUR 2019.\u00a0<\/span><\/p>\n\u00cen septembrie 2023, Mus\u00e9e national d’art moderne, Centre Pompidou, prezint\u0103 500 de fotografii, o \u00eent\u00e2lnire excep\u021bional\u0103 \u00eentre dou\u0103 colec\u021bii – colec\u021bia public\u0103 a muzeului \u0219i colec\u021bia privat\u0103 a lui Marin Karmitz. Din februarie 2018, este pre\u0219edinte al Institut pour la Photographie des Hauts de France.<\/span><\/p>\nDISTINC\u021aII<\/strong><\/p>\n
\nPalme d’Or d’Honneur, Festivalul de Film de la Cannes 2018<\/span><\/p>\nPrix Chaptal de l’Industrie 2017: Arte ale comunic\u0103rii \u0219i form\u0103rii<\/span><\/p>\nCel mai bun produc\u0103tor al anului 1995 (Independent Spirit Award, SUA)<\/span><\/p>\nPremiul Georges de Beauregard pentru Cel mai bun produc\u0103tor 1988<\/span><\/p>\nGrand Prix Jean Zay 2023 \u00een cadrul Festivalului R\u00e9cidive<\/span><\/p>\nCURATOR DE EXPOZI\u021aII<\/strong><\/p>\n
\n2009: Expozi\u021bia Silences, Mus\u00e9e d’Art Moderne de la ville de Strasbourg \u0219i Berardo Museum of Modern and Contemporary Art, Lisabona<\/span><\/p>\n2010: Expozi\u021bia Traverses, Rencontres de la photographie d’Arles, Fran\u021ba<\/span><\/p>\n2017: Expozi\u021bia \u00c9tranger R\u00e9sident, la maison rouge – fondation Antoine de Galbert, Paris<\/span><\/p>\n2019: Expozi\u021bia \u00c9tranger r\u00e9sident, selec\u021bie de lucr\u0103ri din colec\u021bia Marin Karmitz, MUNTREF, ca parte a BIENALSUR 2019, Buenos-Aires, Argentina<\/span><\/p>\n2023: Expozi\u021bia Corps \u00e0 corps, Histoire(s) de la photographie, cu Julie Jones, Mus\u00e9e national d’art moderne, Centre Pompidou, Paris<\/span><\/p>\nPUBLICA\u021aII<\/strong><\/p>\n
\n1995: Bande \u00e0 part, Grasset<\/span><\/p>\n2003: Profession Producteur, Hachette Litt\u00e9rature<\/span><\/p>\n2009: Silences, Editions des Mus\u00e9es de Strasbourg<\/span><\/p>\n2010: Traverses, Editions Actes Sud<\/span><\/p>\n2016: Com\u00e9dies, \u00een coautorat cu Caroline Brou\u00e9, Editions Fayard<\/span><\/p>\n2017: \u00c9tranger R\u00e9sident, coeditat de Fage \u00e9ditions \u0219i La maison rouge<\/span><\/p>\n2023: Corps \u00e0 corps, Catalogul expozi\u021biei, \u00c9ditions Centre Pompidou<\/span><\/p>\n2023: Corps \u00e0 corps, album de expozi\u021bie, \u00c9ditions Centre Pompidou<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span>Kristin Thompson<\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>![](\"https:\/\/filmedefestival.ro\/les-films-de-cannes\/editia-2024\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/Kristin-Thompson-LFDC-1.jpg\" "\\"Kristin")
<\/span><\/div>Kristin Thompson este membru onorific al Departamentului de Artele Comunic\u0103rii din cadrul Universit\u0103\u021bii din Wisconsin-Madison, unde \u015fi-a ob\u0163inut titlul de Doctor. Printre c\u0103r\u021bile scrise de ea se num\u0103r\u0103: <\/span>Eisenstein’s Ivan the Terrible<\/span><\/i> (1981), <\/span>Exporting Entertainment: America’s Place in World Film Markets 1901-1934<\/span><\/i> (1985), <\/span>Breaking the Glass Armor: Neoformalist Film Analysis<\/span><\/i> (1988), <\/span>Storytelling in the New Hollywood: Understanding Classical Narrative Technique<\/span><\/i> (1999), <\/span>Herr Lubitsch Goes to Hollywood: German and American Film after World War I<\/span><\/i> (2005), \u015fi <\/span>The Frodo Franchise: The Lord of the Rings and Modern Hollywood<\/span><\/i> (2007).<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span>Roberto Minervini<\/span><\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>![](\"https:\/\/filmedefestival.ro\/les-films-de-cannes\/editia-2024\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/LFDC-Roberto-Minervini-1.jpg\" "\\"LFDC")
<\/span><\/div>Roberto Minervini este un regizor de origine italian\u0103 care tr\u0103ie\u0219te \u0219i lucreaz\u0103 \u00een SUA. Este considerat unul dintre cei mai importan\u021bi autori de documentare narative, care \u00eembin\u0103 elemente dramatizate cu observa\u021bionale. Dup\u0103 ce a absolvit un masterat \u00een studii media la New School din New York \u00een 2004, Roberto a predat film documentar la nivel universitar \u00een Asia. \u00cen 2007, s-a mutat \u00een Texas, unde a regizat trei lungmetraje, <\/span>The Passage<\/span><\/i> (2011), <\/span>Low Tide <\/span><\/i>(2012) \u0219i <\/span>Stop the Pounding Heart<\/span><\/i> (2013), o trilogie texan\u0103 axat\u0103 pe comunit\u0103\u021bile rurale din sudul Americii. A continuat apoi s\u0103 regizeze dou\u0103 lungmetraje cu ac\u021biunea \u00een Louisiana, <\/span>The Other Side <\/span><\/i>(2015) \u0219i <\/span>What You Gonna Do When the World’s on Fire?<\/span><\/i> (2018), trec\u00e2nd la domeniul politic al societ\u0103\u021bii americane \u0219i abord\u00e2nd justi\u021bia social\u0103. \u00cen ultimii ani, a \u00eenceput s\u0103 produc\u0103 lucr\u0103rile altor regizori vizionari prin intermediul companiei sale de produc\u021bie Pulpa Film, inclusiv <\/span>Eureka <\/span><\/i>(2023) al lui Lisandro Alonso \u0219i primul film de fic\u021biune al lui Payal Kapadia, <\/span>All We Imagine as Light<\/span><\/i> (2024). Cel mai recent film al lui Roberto, <\/span>The Damned <\/span><\/i>(2024), este primul s\u0103u film de fic\u021biune cu ac\u021biunea plasat\u0103 \u00een anii 1860, \u00een timpul R\u0103zboiului Civil American, care a primit Premiul pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes, \u00een sec\u021biunea Un Certain Regard.<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span>Jacques Audiard<\/span><\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>![](\"https:\/\/filmedefestival.ro\/les-films-de-cannes\/editia-2024\/wp-content\/uploads\/2024\/10\/jacques-audiard-1.jpeg\" "\\"jacques")
<\/span><\/div>De la debutul s\u0103u regizoral \u00een 1994, cu thrillerul poli\u021bist tulbur\u0103tor See How They Fall, Jacques Audiard a devenit considerat unul dintre cei mai renumi\u021bi cinea\u0219ti francezi. De la dramele cutremur\u0103toare despre lumea interlop\u0103 Read My Lips, The Beat That My Heart Skipped \u0219i A Prophet la Dheepan, despre refugia\u021bii din Sri Lanka care tr\u0103iesc \u00een Fran\u021ba, c\u00e2\u0219tig\u0103tor al Palme d’Or, al\u0103turi de drama Rust and Bone, western-ul The Sisters Brothers \u0219i filmul romantic \u0219i sf\u00e2\u0219ietor Paris,13th District, Audiard se joac\u0103 abil cu conven\u021biile genului, insufl\u00e2ndu-le o nou\u0103 vitalitate. Ultimul s\u0103u film, Emilia Perez, a c\u00e2\u0219tigat dou\u0103 premii la Cannes 2024: Prix du Jury \u0219i Premiul pentru Cea mai bun\u0103 interpretare feminin\u0103.<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>
<\/span><\/div>\u201eA avut norocul de a-i cunoa\u0219te pe Rossellini, Beckett, Kieslowski, Duras, Kiarostami \u0219i Godard. Ce a f\u0103cut cu tot acest noroc? Filme.\u201d St\u00e9phane Paoli<\/span><\/h4><\/span><\/div><\/div><\/div>Marin Karmitz s-a n\u0103scut pe 7 octombrie 1938. Dup\u0103 ce a absolvit IDHEC (Institut des hautes \u00e9tudes cin\u00e9matographiques) ca director de imagine, \u0219i-a \u00eenceput cariera drept asistent de regie al cinea\u0219tilor Jean-Luc Godard, Agn\u00e8s Varda, Jacques Rozier, Yannick Bellon \u0219i Pierre Kast. \u00cen 1963, regizeaz\u0103 documentarul <\/span>Les Idoles<\/span><\/i>, apoi, \u00een 1964, primul s\u0103u scurtmetraj de fic\u021biune, <\/span>Nuit noire Calcutta<\/span><\/i>, bazat pe un scenariu de Marguerite Duras. \u00cen 1965, a lucrat cu Samuel Beckett la adaptarea <\/span>Com\u00e9die<\/span><\/i>. Filmul a fost selectat pentru a deschide Festivalul de Film de la Vene\u021bia \u00een acela\u0219i an, \u0219i a provocat un scandal pentru forma sa avangardist\u0103. Dup\u0103 40 de ani, filmul a c\u00e2\u0219tigat un premiu la Bienala de Art\u0103 de la Vene\u021bia \u0219i este acum prezentat \u00een muzee din \u00eentreaga lume. Primul lungmetraj al lui Marin Karmitz, \u00een 1967, a fost <\/span>Sept jours ailleurs<\/span><\/i>, cu Jacques Higelin, de asemenea selec\u021bionat pentru Mostra. Dup\u0103 mai 1968, el a realizat dou\u0103 filme: <\/span>Camarades <\/span><\/i>(1970) \u0219i <\/span>Coup pour coup (1<\/span><\/i>972), care au f\u0103cut turul festivalurilor interna\u021bionale.<\/span><\/p>\n\u00cen 1974, Marin Karmitz a creat o structur\u0103 de distribu\u021bie la propria sa companie mk2 Productions, creat\u0103 \u00een 1967. \u00cen 40 de ani, Marin Karmitz a produs 108 filme \u0219i a distribuit \u00een cinematografe peste 350: trilogia Krzysztof Kieslowski, dou\u0103sprezece filme de Claude Chabrol, Godard, Resnais, Malle, fra\u021bii Taviani, Angelopoulos, Pintili\u00e9, Van Sant, Nossiter, Kerrigan, Loach, Doillon, Lounguine, Kiarostami, Sang Soo, Haneke, Salles, Dolan…<\/span><\/p>\nAceste produc\u021bii au ob\u021binut peste 150 de premii \u0219i nominaliz\u0103ri la festivalurile interna\u021bionale, inclusiv trei premii Palme d’Or la Cannes, trei premii Leul de Aur la Vene\u021bia, un premiu Ursul de Aur la Berlin, trei nominaliz\u0103ri la Oscar \u0219i dou\u0103zeci \u0219i cinci de premii C\u00e9sar.<\/span><\/p>\n\u00cencep\u00e2nd cu 1 mai 1974, Marin Karmitz este, de asemenea, activ \u00een calitate de operator de s\u0103li de cinematograf, reflect\u00e2nd asupra rolului acestora \u00een ora\u0219. Mk2 este \u00een prezent al treilea circuit ca m\u0103rime din Paris, cu 11 complexuri, 65 de ecrane, 6 s\u0103li construite la comand\u0103, \u0219i al treilea cel mai mare operator de s\u0103li de cinema din Spania, cu 10 cinematografe \u0219i 128 de ecrane. Mk2 tocmai \u0219i-a stabilit prezen\u021ba \u00een Canada.<\/span><\/p>\nNumeroase evenimente oficiale au adus un omagiu muncii lui Marin Karmitz, printre care La Cin\u00e9math\u00e8que Fran\u00e7aise \u0219i Centre Georges Pompidou \u00een 1981, MoMA din New York \u00een 1989, Cin\u00e9math\u00e8que de Tel Aviv \u00een 1992, Cin\u00e9math\u00e8que de Madrid \u00een 1998, Cin\u00e9math\u00e8que de Munich \u0219i Forum du Cin\u00e9ma Europ\u00e9en din Strasbourg \u00een 1999, Festivalul de la Cairo \u00een 2002 \u0219i Cin\u00e9math\u00e8que de Bologna \u00een 2003.<\/span><\/p>\nCariera sa a fost onorat\u0103 de numeroase premii, printre care Prix Georges de Beauregard pentru <\/span>Cel mai bun produc\u0103tor<\/span><\/i>, Independent Spirit Award pentru <\/span>Cel mai bun produc\u0103tor<\/span><\/i> la Los Angeles, Career Award la Festivalul Interna\u021bional de Film de la Cairo, Federico Fellini Award la Europacinema Awards, Premiul Festivalului de la Taormina \u0219i Premiul Parlamentului European pentru Cinema, prezentat de Viviane Reding. Marin Karmitz are \u00een prezent \u0219i titlurile de Commandeur de la L\u00e9gion d’Honneur, Officier de l’Ordre National du M\u00e9rite, Commandeur des Arts et des Lettres, Chevalier du M\u00e9rite de la R\u00e9publique de Pologne, M\u00e9daille de Vermeil de la Ville de Paris.<\/span><\/p>\n\u00cen paralel cu activit\u0103\u021bile sale, Marin Karmitz s-a consacrat problemelor industriei cinematografice prin intermediul unor comisii profesionale, de\u021bin\u00e2nd \u00een special func\u021biile de pre\u0219edinte al F\u00e9d\u00e9ration Nationale des Distributeurs de Films (2001-2006) \u0219i de pre\u0219edinte al Bureau Liaison Industries Cin\u00e9matographiques (2002- 2003). Pre\u0219edinte al grupului \u201e<\/span>Cultural Creation, Competitiveness and Social Cohesion<\/span>\u201d<\/span> al celui de-al XI-lea Plan \u00een 1992, apoi membru al Comisiei pentru <\/span>New Public Television <\/span>(<\/span>Comisia Cop\u00e9) iar \u00een 2008, Marin Karmitz a fost numit de pre\u0219edintele francez Nicolas Sarkozy \u00een func\u021bia de delegat general al Conseil pour la Cr\u00e9ation Artistique \u00een perioada ianuarie 2009 – aprilie 2011.\u00a0<\/span><\/p>\n\u00cen 2014, cu ocazia celei de-a 40-a anivers\u0103ri a mk2, Marin Karmitz \u0219i compania pe care a fondat-o au primit numeroase omagii \u00een \u00eentreaga lume: \u00een special la MOMA din New York (5-23 iunie 2014) \u0219i la mari institu\u021bii culturale interna\u021bionale, precum Cin\u00e9math\u00e8que Suisse (aprilie 2014), Festivalul de la Istanbul (5-20 aprilie 2014), Festivalul de la Ierusalim (10-20 iulie 2014), BFI din Londra (\u00een septembrie 2014) sau Festivalul de la Sao Paulo (16-29 octombrie 2014).<\/span><\/p>\nMarin Karmitz a curatoriat, de asemenea, expozi\u021bia Silences la Muzeul de Art\u0103 Modern\u0103 \u0219i Contemporan\u0103 din Strasbourg \u00een 2009 \u0219i la Muzeul Berardo din Lisabona \u00een 2010. El \u0219i-a prezentat pentru prima dat\u0103 colec\u021bia de fotografii la Rencontres d’Arles 2010. \u00cen octombrie 2017, La maison rouge fondation Antoine de Galbert a g\u0103zduit expozi\u021bia \u00c9tranger R\u00e9sident, \u00een jurul colec\u021biei sale. \u00cen 2019, expozi\u021bia \u00c9tranger r\u00e9sident, o selec\u021bie de lucr\u0103ri din colec\u021bia Marin Karmitz, este prezentat\u0103 la MUNTREF, Centre d’Art Contemporain et mus\u00e9e de l’Immigration din Buenos-Aires, Argentina, ca parte a BIENAL SUR 2019.\u00a0<\/span><\/p>\n\u00cen septembrie 2023, Mus\u00e9e national d’art moderne, Centre Pompidou, prezint\u0103 500 de fotografii, o \u00eent\u00e2lnire excep\u021bional\u0103 \u00eentre dou\u0103 colec\u021bii – colec\u021bia public\u0103 a muzeului \u0219i colec\u021bia privat\u0103 a lui Marin Karmitz. Din februarie 2018, este pre\u0219edinte al Institut pour la Photographie des Hauts de France.<\/span><\/p>\nDISTINC\u021aII<\/strong><\/p>\n
\nPalme d’Or d’Honneur, Festivalul de Film de la Cannes 2018<\/span><\/p>\nPrix Chaptal de l’Industrie 2017: Arte ale comunic\u0103rii \u0219i form\u0103rii<\/span><\/p>\nCel mai bun produc\u0103tor al anului 1995 (Independent Spirit Award, SUA)<\/span><\/p>\nPremiul Georges de Beauregard pentru Cel mai bun produc\u0103tor 1988<\/span><\/p>\nGrand Prix Jean Zay 2023 \u00een cadrul Festivalului R\u00e9cidive<\/span><\/p>\nCURATOR DE EXPOZI\u021aII<\/strong><\/p>\n
\n2009: Expozi\u021bia Silences, Mus\u00e9e d’Art Moderne de la ville de Strasbourg \u0219i Berardo Museum of Modern and Contemporary Art, Lisabona<\/span><\/p>\n2010: Expozi\u021bia Traverses, Rencontres de la photographie d’Arles, Fran\u021ba<\/span><\/p>\n2017: Expozi\u021bia \u00c9tranger R\u00e9sident, la maison rouge – fondation Antoine de Galbert, Paris<\/span><\/p>\n2019: Expozi\u021bia \u00c9tranger r\u00e9sident, selec\u021bie de lucr\u0103ri din colec\u021bia Marin Karmitz, MUNTREF, ca parte a BIENALSUR 2019, Buenos-Aires, Argentina<\/span><\/p>\n2023: Expozi\u021bia Corps \u00e0 corps, Histoire(s) de la photographie, cu Julie Jones, Mus\u00e9e national d’art moderne, Centre Pompidou, Paris<\/span><\/p>\nPUBLICA\u021aII<\/strong><\/p>\n
\n1995: Bande \u00e0 part, Grasset<\/span><\/p>\n2003: Profession Producteur, Hachette Litt\u00e9rature<\/span><\/p>\n2009: Silences, Editions des Mus\u00e9es de Strasbourg<\/span><\/p>\n2010: Traverses, Editions Actes Sud<\/span><\/p>\n2016: Com\u00e9dies, \u00een coautorat cu Caroline Brou\u00e9, Editions Fayard<\/span><\/p>\n2017: \u00c9tranger R\u00e9sident, coeditat de Fage \u00e9ditions \u0219i La maison rouge<\/span><\/p>\n2023: Corps \u00e0 corps, Catalogul expozi\u021biei, \u00c9ditions Centre Pompidou<\/span><\/p>\n2023: Corps \u00e0 corps, album de expozi\u021bie, \u00c9ditions Centre Pompidou<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span>Kristin Thompson<\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span><\/div>Kristin Thompson este membru onorific al Departamentului de Artele Comunic\u0103rii din cadrul Universit\u0103\u021bii din Wisconsin-Madison, unde \u015fi-a ob\u0163inut titlul de Doctor. Printre c\u0103r\u021bile scrise de ea se num\u0103r\u0103: <\/span>Eisenstein’s Ivan the Terrible<\/span><\/i> (1981), <\/span>Exporting Entertainment: America’s Place in World Film Markets 1901-1934<\/span><\/i> (1985), <\/span>Breaking the Glass Armor: Neoformalist Film Analysis<\/span><\/i> (1988), <\/span>Storytelling in the New Hollywood: Understanding Classical Narrative Technique<\/span><\/i> (1999), <\/span>Herr Lubitsch Goes to Hollywood: German and American Film after World War I<\/span><\/i> (2005), \u015fi <\/span>The Frodo Franchise: The Lord of the Rings and Modern Hollywood<\/span><\/i> (2007).<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span>Roberto Minervini<\/span><\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span><\/div>Roberto Minervini este un regizor de origine italian\u0103 care tr\u0103ie\u0219te \u0219i lucreaz\u0103 \u00een SUA. Este considerat unul dintre cei mai importan\u021bi autori de documentare narative, care \u00eembin\u0103 elemente dramatizate cu observa\u021bionale. Dup\u0103 ce a absolvit un masterat \u00een studii media la New School din New York \u00een 2004, Roberto a predat film documentar la nivel universitar \u00een Asia. \u00cen 2007, s-a mutat \u00een Texas, unde a regizat trei lungmetraje, <\/span>The Passage<\/span><\/i> (2011), <\/span>Low Tide <\/span><\/i>(2012) \u0219i <\/span>Stop the Pounding Heart<\/span><\/i> (2013), o trilogie texan\u0103 axat\u0103 pe comunit\u0103\u021bile rurale din sudul Americii. A continuat apoi s\u0103 regizeze dou\u0103 lungmetraje cu ac\u021biunea \u00een Louisiana, <\/span>The Other Side <\/span><\/i>(2015) \u0219i <\/span>What You Gonna Do When the World’s on Fire?<\/span><\/i> (2018), trec\u00e2nd la domeniul politic al societ\u0103\u021bii americane \u0219i abord\u00e2nd justi\u021bia social\u0103. \u00cen ultimii ani, a \u00eenceput s\u0103 produc\u0103 lucr\u0103rile altor regizori vizionari prin intermediul companiei sale de produc\u021bie Pulpa Film, inclusiv <\/span>Eureka <\/span><\/i>(2023) al lui Lisandro Alonso \u0219i primul film de fic\u021biune al lui Payal Kapadia, <\/span>All We Imagine as Light<\/span><\/i> (2024). Cel mai recent film al lui Roberto, <\/span>The Damned <\/span><\/i>(2024), este primul s\u0103u film de fic\u021biune cu ac\u021biunea plasat\u0103 \u00een anii 1860, \u00een timpul R\u0103zboiului Civil American, care a primit Premiul pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes, \u00een sec\u021biunea Un Certain Regard.<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span>Jacques Audiard<\/span><\/h2><\/span><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/div><\/span><\/div>De la debutul s\u0103u regizoral \u00een 1994, cu thrillerul poli\u021bist tulbur\u0103tor See How They Fall, Jacques Audiard a devenit considerat unul dintre cei mai renumi\u021bi cinea\u0219ti francezi. De la dramele cutremur\u0103toare despre lumea interlop\u0103 Read My Lips, The Beat That My Heart Skipped \u0219i A Prophet la Dheepan, despre refugia\u021bii din Sri Lanka care tr\u0103iesc \u00een Fran\u021ba, c\u00e2\u0219tig\u0103tor al Palme d’Or, al\u0103turi de drama Rust and Bone, western-ul The Sisters Brothers \u0219i filmul romantic \u0219i sf\u00e2\u0219ietor Paris,13th District, Audiard se joac\u0103 abil cu conven\u021biile genului, insufl\u00e2ndu-le o nou\u0103 vitalitate. Ultimul s\u0103u film, Emilia Perez, a c\u00e2\u0219tigat dou\u0103 premii la Cannes 2024: Prix du Jury \u0219i Premiul pentru Cea mai bun\u0103 interpretare feminin\u0103.<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>
Marin Karmitz s-a n\u0103scut pe 7 octombrie 1938. Dup\u0103 ce a absolvit IDHEC (Institut des hautes \u00e9tudes cin\u00e9matographiques) ca director de imagine, \u0219i-a \u00eenceput cariera drept asistent de regie al cinea\u0219tilor Jean-Luc Godard, Agn\u00e8s Varda, Jacques Rozier, Yannick Bellon \u0219i Pierre Kast. \u00cen 1963, regizeaz\u0103 documentarul <\/span>Les Idoles<\/span><\/i>, apoi, \u00een 1964, primul s\u0103u scurtmetraj de fic\u021biune, <\/span>Nuit noire Calcutta<\/span><\/i>, bazat pe un scenariu de Marguerite Duras. \u00cen 1965, a lucrat cu Samuel Beckett la adaptarea <\/span>Com\u00e9die<\/span><\/i>. Filmul a fost selectat pentru a deschide Festivalul de Film de la Vene\u021bia \u00een acela\u0219i an, \u0219i a provocat un scandal pentru forma sa avangardist\u0103. Dup\u0103 40 de ani, filmul a c\u00e2\u0219tigat un premiu la Bienala de Art\u0103 de la Vene\u021bia \u0219i este acum prezentat \u00een muzee din \u00eentreaga lume. Primul lungmetraj al lui Marin Karmitz, \u00een 1967, a fost <\/span>Sept jours ailleurs<\/span><\/i>, cu Jacques Higelin, de asemenea selec\u021bionat pentru Mostra. Dup\u0103 mai 1968, el a realizat dou\u0103 filme: <\/span>Camarades <\/span><\/i>(1970) \u0219i <\/span>Coup pour coup (1<\/span><\/i>972), care au f\u0103cut turul festivalurilor interna\u021bionale.<\/span><\/p>\n \u00cen 1974, Marin Karmitz a creat o structur\u0103 de distribu\u021bie la propria sa companie mk2 Productions, creat\u0103 \u00een 1967. \u00cen 40 de ani, Marin Karmitz a produs 108 filme \u0219i a distribuit \u00een cinematografe peste 350: trilogia Krzysztof Kieslowski, dou\u0103sprezece filme de Claude Chabrol, Godard, Resnais, Malle, fra\u021bii Taviani, Angelopoulos, Pintili\u00e9, Van Sant, Nossiter, Kerrigan, Loach, Doillon, Lounguine, Kiarostami, Sang Soo, Haneke, Salles, Dolan…<\/span><\/p>\n Aceste produc\u021bii au ob\u021binut peste 150 de premii \u0219i nominaliz\u0103ri la festivalurile interna\u021bionale, inclusiv trei premii Palme d’Or la Cannes, trei premii Leul de Aur la Vene\u021bia, un premiu Ursul de Aur la Berlin, trei nominaliz\u0103ri la Oscar \u0219i dou\u0103zeci \u0219i cinci de premii C\u00e9sar.<\/span><\/p>\n \u00cencep\u00e2nd cu 1 mai 1974, Marin Karmitz este, de asemenea, activ \u00een calitate de operator de s\u0103li de cinematograf, reflect\u00e2nd asupra rolului acestora \u00een ora\u0219. Mk2 este \u00een prezent al treilea circuit ca m\u0103rime din Paris, cu 11 complexuri, 65 de ecrane, 6 s\u0103li construite la comand\u0103, \u0219i al treilea cel mai mare operator de s\u0103li de cinema din Spania, cu 10 cinematografe \u0219i 128 de ecrane. Mk2 tocmai \u0219i-a stabilit prezen\u021ba \u00een Canada.<\/span><\/p>\n Numeroase evenimente oficiale au adus un omagiu muncii lui Marin Karmitz, printre care La Cin\u00e9math\u00e8que Fran\u00e7aise \u0219i Centre Georges Pompidou \u00een 1981, MoMA din New York \u00een 1989, Cin\u00e9math\u00e8que de Tel Aviv \u00een 1992, Cin\u00e9math\u00e8que de Madrid \u00een 1998, Cin\u00e9math\u00e8que de Munich \u0219i Forum du Cin\u00e9ma Europ\u00e9en din Strasbourg \u00een 1999, Festivalul de la Cairo \u00een 2002 \u0219i Cin\u00e9math\u00e8que de Bologna \u00een 2003.<\/span><\/p>\n Cariera sa a fost onorat\u0103 de numeroase premii, printre care Prix Georges de Beauregard pentru <\/span>Cel mai bun produc\u0103tor<\/span><\/i>, Independent Spirit Award pentru <\/span>Cel mai bun produc\u0103tor<\/span><\/i> la Los Angeles, Career Award la Festivalul Interna\u021bional de Film de la Cairo, Federico Fellini Award la Europacinema Awards, Premiul Festivalului de la Taormina \u0219i Premiul Parlamentului European pentru Cinema, prezentat de Viviane Reding. Marin Karmitz are \u00een prezent \u0219i titlurile de Commandeur de la L\u00e9gion d’Honneur, Officier de l’Ordre National du M\u00e9rite, Commandeur des Arts et des Lettres, Chevalier du M\u00e9rite de la R\u00e9publique de Pologne, M\u00e9daille de Vermeil de la Ville de Paris.<\/span><\/p>\n \u00cen paralel cu activit\u0103\u021bile sale, Marin Karmitz s-a consacrat problemelor industriei cinematografice prin intermediul unor comisii profesionale, de\u021bin\u00e2nd \u00een special func\u021biile de pre\u0219edinte al F\u00e9d\u00e9ration Nationale des Distributeurs de Films (2001-2006) \u0219i de pre\u0219edinte al Bureau Liaison Industries Cin\u00e9matographiques (2002- 2003). Pre\u0219edinte al grupului \u201e<\/span>Cultural Creation, Competitiveness and Social Cohesion<\/span>\u201d<\/span> al celui de-al XI-lea Plan \u00een 1992, apoi membru al Comisiei pentru <\/span>New Public Television <\/span>(<\/span>Comisia Cop\u00e9) iar \u00een 2008, Marin Karmitz a fost numit de pre\u0219edintele francez Nicolas Sarkozy \u00een func\u021bia de delegat general al Conseil pour la Cr\u00e9ation Artistique \u00een perioada ianuarie 2009 – aprilie 2011.\u00a0<\/span><\/p>\n \u00cen 2014, cu ocazia celei de-a 40-a anivers\u0103ri a mk2, Marin Karmitz \u0219i compania pe care a fondat-o au primit numeroase omagii \u00een \u00eentreaga lume: \u00een special la MOMA din New York (5-23 iunie 2014) \u0219i la mari institu\u021bii culturale interna\u021bionale, precum Cin\u00e9math\u00e8que Suisse (aprilie 2014), Festivalul de la Istanbul (5-20 aprilie 2014), Festivalul de la Ierusalim (10-20 iulie 2014), BFI din Londra (\u00een septembrie 2014) sau Festivalul de la Sao Paulo (16-29 octombrie 2014).<\/span><\/p>\n Marin Karmitz a curatoriat, de asemenea, expozi\u021bia Silences la Muzeul de Art\u0103 Modern\u0103 \u0219i Contemporan\u0103 din Strasbourg \u00een 2009 \u0219i la Muzeul Berardo din Lisabona \u00een 2010. El \u0219i-a prezentat pentru prima dat\u0103 colec\u021bia de fotografii la Rencontres d’Arles 2010. \u00cen octombrie 2017, La maison rouge fondation Antoine de Galbert a g\u0103zduit expozi\u021bia \u00c9tranger R\u00e9sident, \u00een jurul colec\u021biei sale. \u00cen 2019, expozi\u021bia \u00c9tranger r\u00e9sident, o selec\u021bie de lucr\u0103ri din colec\u021bia Marin Karmitz, este prezentat\u0103 la MUNTREF, Centre d’Art Contemporain et mus\u00e9e de l’Immigration din Buenos-Aires, Argentina, ca parte a BIENAL SUR 2019.\u00a0<\/span><\/p>\n \u00cen septembrie 2023, Mus\u00e9e national d’art moderne, Centre Pompidou, prezint\u0103 500 de fotografii, o \u00eent\u00e2lnire excep\u021bional\u0103 \u00eentre dou\u0103 colec\u021bii – colec\u021bia public\u0103 a muzeului \u0219i colec\u021bia privat\u0103 a lui Marin Karmitz. Din februarie 2018, este pre\u0219edinte al Institut pour la Photographie des Hauts de France.<\/span><\/p>\n DISTINC\u021aII<\/strong><\/p>\n Palme d’Or d’Honneur, Festivalul de Film de la Cannes 2018<\/span><\/p>\n Prix Chaptal de l’Industrie 2017: Arte ale comunic\u0103rii \u0219i form\u0103rii<\/span><\/p>\n Cel mai bun produc\u0103tor al anului 1995 (Independent Spirit Award, SUA)<\/span><\/p>\n Premiul Georges de Beauregard pentru Cel mai bun produc\u0103tor 1988<\/span><\/p>\n Grand Prix Jean Zay 2023 \u00een cadrul Festivalului R\u00e9cidive<\/span><\/p>\n CURATOR DE EXPOZI\u021aII<\/strong><\/p>\n 2009: Expozi\u021bia Silences, Mus\u00e9e d’Art Moderne de la ville de Strasbourg \u0219i Berardo Museum of Modern and Contemporary Art, Lisabona<\/span><\/p>\n 2010: Expozi\u021bia Traverses, Rencontres de la photographie d’Arles, Fran\u021ba<\/span><\/p>\n 2017: Expozi\u021bia \u00c9tranger R\u00e9sident, la maison rouge – fondation Antoine de Galbert, Paris<\/span><\/p>\n 2019: Expozi\u021bia \u00c9tranger r\u00e9sident, selec\u021bie de lucr\u0103ri din colec\u021bia Marin Karmitz, MUNTREF, ca parte a BIENALSUR 2019, Buenos-Aires, Argentina<\/span><\/p>\n 2023: Expozi\u021bia Corps \u00e0 corps, Histoire(s) de la photographie, cu Julie Jones, Mus\u00e9e national d’art moderne, Centre Pompidou, Paris<\/span><\/p>\n PUBLICA\u021aII<\/strong><\/p>\n 1995: Bande \u00e0 part, Grasset<\/span><\/p>\n 2003: Profession Producteur, Hachette Litt\u00e9rature<\/span><\/p>\n 2009: Silences, Editions des Mus\u00e9es de Strasbourg<\/span><\/p>\n 2010: Traverses, Editions Actes Sud<\/span><\/p>\n 2016: Com\u00e9dies, \u00een coautorat cu Caroline Brou\u00e9, Editions Fayard<\/span><\/p>\n 2017: \u00c9tranger R\u00e9sident, coeditat de Fage \u00e9ditions \u0219i La maison rouge<\/span><\/p>\n 2023: Corps \u00e0 corps, Catalogul expozi\u021biei, \u00c9ditions Centre Pompidou<\/span><\/p>\n 2023: Corps \u00e0 corps, album de expozi\u021bie, \u00c9ditions Centre Pompidou<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div> Kristin Thompson este membru onorific al Departamentului de Artele Comunic\u0103rii din cadrul Universit\u0103\u021bii din Wisconsin-Madison, unde \u015fi-a ob\u0163inut titlul de Doctor. Printre c\u0103r\u021bile scrise de ea se num\u0103r\u0103: <\/span>Eisenstein’s Ivan the Terrible<\/span><\/i> (1981), <\/span>Exporting Entertainment: America’s Place in World Film Markets 1901-1934<\/span><\/i> (1985), <\/span>Breaking the Glass Armor: Neoformalist Film Analysis<\/span><\/i> (1988), <\/span>Storytelling in the New Hollywood: Understanding Classical Narrative Technique<\/span><\/i> (1999), <\/span>Herr Lubitsch Goes to Hollywood: German and American Film after World War I<\/span><\/i> (2005), \u015fi <\/span>The Frodo Franchise: The Lord of the Rings and Modern Hollywood<\/span><\/i> (2007).<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div> Roberto Minervini este un regizor de origine italian\u0103 care tr\u0103ie\u0219te \u0219i lucreaz\u0103 \u00een SUA. Este considerat unul dintre cei mai importan\u021bi autori de documentare narative, care \u00eembin\u0103 elemente dramatizate cu observa\u021bionale. Dup\u0103 ce a absolvit un masterat \u00een studii media la New School din New York \u00een 2004, Roberto a predat film documentar la nivel universitar \u00een Asia. \u00cen 2007, s-a mutat \u00een Texas, unde a regizat trei lungmetraje, <\/span>The Passage<\/span><\/i> (2011), <\/span>Low Tide <\/span><\/i>(2012) \u0219i <\/span>Stop the Pounding Heart<\/span><\/i> (2013), o trilogie texan\u0103 axat\u0103 pe comunit\u0103\u021bile rurale din sudul Americii. A continuat apoi s\u0103 regizeze dou\u0103 lungmetraje cu ac\u021biunea \u00een Louisiana, <\/span>The Other Side <\/span><\/i>(2015) \u0219i <\/span>What You Gonna Do When the World’s on Fire?<\/span><\/i> (2018), trec\u00e2nd la domeniul politic al societ\u0103\u021bii americane \u0219i abord\u00e2nd justi\u021bia social\u0103. \u00cen ultimii ani, a \u00eenceput s\u0103 produc\u0103 lucr\u0103rile altor regizori vizionari prin intermediul companiei sale de produc\u021bie Pulpa Film, inclusiv <\/span>Eureka <\/span><\/i>(2023) al lui Lisandro Alonso \u0219i primul film de fic\u021biune al lui Payal Kapadia, <\/span>All We Imagine as Light<\/span><\/i> (2024). Cel mai recent film al lui Roberto, <\/span>The Damned <\/span><\/i>(2024), este primul s\u0103u film de fic\u021biune cu ac\u021biunea plasat\u0103 \u00een anii 1860, \u00een timpul R\u0103zboiului Civil American, care a primit Premiul pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes, \u00een sec\u021biunea Un Certain Regard.<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div> De la debutul s\u0103u regizoral \u00een 1994, cu thrillerul poli\u021bist tulbur\u0103tor See How They Fall, Jacques Audiard a devenit considerat unul dintre cei mai renumi\u021bi cinea\u0219ti francezi. De la dramele cutremur\u0103toare despre lumea interlop\u0103 Read My Lips, The Beat That My Heart Skipped \u0219i A Prophet la Dheepan, despre refugia\u021bii din Sri Lanka care tr\u0103iesc \u00een Fran\u021ba, c\u00e2\u0219tig\u0103tor al Palme d’Or, al\u0103turi de drama Rust and Bone, western-ul The Sisters Brothers \u0219i filmul romantic \u0219i sf\u00e2\u0219ietor Paris,13th District, Audiard se joac\u0103 abil cu conven\u021biile genului, insufl\u00e2ndu-le o nou\u0103 vitalitate. Ultimul s\u0103u film, Emilia Perez, a c\u00e2\u0219tigat dou\u0103 premii la Cannes 2024: Prix du Jury \u0219i Premiul pentru Cea mai bun\u0103 interpretare feminin\u0103.<\/span><\/p>\n<\/div><\/div><\/div><\/div><\/div>
\n
\n
\nKristin Thompson<\/h2><\/span>
<\/span><\/div>Roberto Minervini<\/span><\/h2><\/span>
<\/span><\/div>Jacques Audiard<\/span><\/h2><\/span>
<\/span><\/div>