Anul trecut în octombrie credeam că sfârșitul pandemiei era o chestiune de săptămîni, de luni. Anul acesta prin iunie eram convinși că s-a sfîrșit și că ne-am întors la viața noastră obișnuită. În iulie Festivalul de la Cannes s-a reluat – după un an de pauză. Am fost acolo. În ciuda atmosferei un pic ciudate, căci în iulie Cannes-ul era mai mult o stațiune de oameni în șlapi uitîndu-se uimiți la niște ciudați alergînd în smochinguri negre pe o căldură copleșitoare – sentimentul era de revenire la viață, la normalitate, ca după un război încheiat de curînd, cînd oamenii vor să trăiască cu intensitate, să recupereze timpul pierdut. Dintr-o dată, discuțiile despre cinema – despre distribuție, platforme, festivaluri, proiecte – nu mai păreau nepotrivite și lipsite de sens, căci pandemia începea să piardă teren.

Și iată-ne acum aici. Într-o criză sanitară cu mult mai amplă chiar și decît cea de acum un an. O criză de ale cărei proporții suntem prea puțin responsabili noi – dar ale cărei consecințe trebuie să ni le asumăm cu toții în aceeași măsură – deși hotărîrile nepotrivite au fost doar ale unora.

Însă noi ne simțim responsabili. Cu vinovăție, parcă, am decis să nu abandonăm ediția de anul acesta a festivalului, ci, în loc: 1. Să fim cu toții vaccinați la zi 2. Să permitem accesul în săli, cum s-a hotărît, doar celor vaccinați sau trecuți prin boală 3. Să organizăm pentru toți ceilalți cît mai multe proiecții și evenimente online și outdoor 4. Să respectăm distanțarea și măsurile de igienă.

Totodată, deși pare secundar în condițiile date, reușim și anul acesta să prezentăm publicului românesc cele mai importante, frumoase, emoționante, așteptate și premiate filme ale anului cinematografic 2021: povești despre iubire și speranță, angoase și pasiuni, despre viață și moarte, despre fericiri și tristeți. Poate că după ce facem asta de peste zece ani, pare la îndemînă să obții asemenea filme – dar vă asigur că nu este. Poate că pare un moft să organizezi manifestări cu prezență fizică în asemenea condiții – și poate că este. Noi însă ne-am dat peste cap că să vă putem oferi oportunitatea să alegeți – iar dacă doriți, să puteți urmări aceste povești: fizic, outdoor sau online.

Pentru că nu cred că trebuie să abdicăm de la o viață normală pentru o vină care nu e a noastră. Și totodată și pentru că filmele au darul să ne facă să ne înțelegem mai bine viața, situația, condiția – ne pun pe gînduri și ne ajută să intuim ce avem de făcut – inclusiv ca asemenea lucruri să nu se mai întîmple așa.

Cristian Mungiu,
co-fondator Les Films de Cannes à Bucarest