Interviu realizat de American Independent Film Festival cu actorul John C. Reilly

 

Când v-ați dat seama că vreți să fiți actor? V-ați dorit de mic?

Da, prima dată când am fost implicat în actorie aveam vreo 8 sau 9 ani. M-am dus în parcul comunității locale în care se ținea un curs de actorie. Țin minte că m-am simțit foarte strâns legat de oamenii aceia, și m-am gândit că aceștia sunt oamenii mei și că asta vreau să fac. Dar nu mai cunoșteam pe nimeni care să fi fost actor. În mod cert nu știam pe nimeni care să fie actor profesionist. Așa că nu am visat niciodată, tânăr fiind, că aceasta avea să fie meseria mea. Mă simțeam doar fericit că am descoperit lucrul ăsta, pe care îl făceam cu drag. Și am continuat să fac asta petru că îmi plăcea să o fac. Am ajuns chiar la Universitatea din Chicago, unde am studiat actoria. Tot nu eram hotărât că asta avea să fie viața mea, sau meseria mea. Pur și simplu, nu aveam repere în viață care să mă facă să cred că asta ar putea fi o posibilitate. Iar apoi, cineva din zona unde locuiam în Chicago, Kevin J. O’Connor, a obținut un rol în filmul regizat de Francis Ford Coppola, Peggy Sue Got Married. Mai aveam doar un an de școală, și deodată am realizat, Doamne, adică…asta ar putea fi meseria mea. Mă tot gândeam că trebuie să mă angajez și că trebuie să văd cum pot face bani. Iar atunci când Kevin a obținut rolul, m-am gândit că daca un tip din cartierul meu poate fi actor de meserie, poate aș putea s-o fac și eu. Cred că aveam vreo 20 sau 21 de ani când m-am hotărât că vreau să îmi câștig existența așa. Și apoi m-am implicat în teatru profesionist în Chicago, cu compania de teatru și în alte câteva locuri, și în mai puțin de un an am fost distribuit în primul meu film, Casualties of War. De-atunci am făcut cel puțin două filme pe an. Am fost foarte, foarte norocos în sensul ăsta. Iată un răspuns lung la o întrebare simplă. Pe scurt, există o expresie de genul: “Fă ceea ce-ți place și n-o să muncești nicio zi în viața ta!”

A fost greu să reușiți ca actor în Statele Unite?

Nu pot spune neapărat că a fost greu pentru că am fost incredibil de norocos și am început să lucrez imediat. Dar, sigur că a trebuit să muncesc din greu, au fost momente în care mă gândeam că probabil n-o să mai obțin niciun rol. Este ceva legat de acest domeniu care este foarte schimbător. Te gândești că ai reușit, că ai devenit vedetă și că vei fi bine pentru tot restul vieții tale, dar am văzut oameni care au făcut astfel de presupuneri și dintr-o dată pur și simplu nu au mai avut de muncă.

Trebuie să fii mereu prezent și să nu te mulțumești doar cu ceea ce ai.

Da, trebuie să încerci mereu să crești ca artist, să accepți provocări, și să găsești oameni noi care să te inspire și oameni minunați cu care să poți lucra. Am fost foarte norocos că am început să joc în primul meu film alături de Sean Penn și Brian De Palma. Sean a fost mentorul meu la început și mi-a spus: „acum că ai făcut asta, va trebui să încerci să faci lucrurile măcar la fel dacă nu mai bine decât le-ai făcut deja, pentru că ultimul rol te definește întotdeauna.” Am luat în serios ce mi-a zis și am încercat să mă concentrez asupra lucrurilor în care credeam, pentru că la începutul carierei mele aș fi făcut orice. Proveneam dintr-o familie modestă, eram disperat să ies din Chicago, să fac niște bani și să călătoresc, dar am fost norocos că am dat de oameni atât de talentați și inspirați.

Ați spune că e mai difícil azi să reușești ca tânăr actor față de atunci?

Nu știu, mi-e greu să-mi dau seama. Nu știu cum este acum pentru tinerii actori. Pare că datorită schimbărilor din industria cinematografică, mult mai mulți actori mai puțin cunoscuți prind roluri importante în ziua de azi. Și asta pentru că nu mai contează dacă ai un nume de Box Office. Încă există câțiva actori pentru care mai vin oamenii la cinema dar zilele în care funcționa sistemul ăsta de vedete au apus.

La casele mari de producție titlul filmului, regizorul sau chiar vreun personaj din benzile desenate pot deveni ușor vedetele, și mai puțin actorii. Așadar, mi se pare că s-au schimbat lucrurile de când m-am lansat eu. Nu știu, sper că e mai ușor pentru tinerii de azi. Cu siguranță se fac mai multe lucruri acum, pentru televiziunile prin cablu, filme, video on demand. Cu siguranta există mai multe oportunități să joci. Deci, poate este mai ușor, nu știu.

Cum vă alegeți proiectele? Citiți multe scenarii?

Da. Am tedința de a-mi alege proiectele în funcție de regizor: dacă îmi place ce-a facut, dacă e cineva pe care eu îl respect, sau dacă pare o persoană entuziastă și inspirată. Dar cred că cel mai înțelept lucru pe care îl putem face noi actorii, este să ne concentrăm asupra singurului lucru pe care îl putem controla, personajul și felul în care ne raportăm la el și dacă ne inspiră sau ne provoacă. Eu încerc să las la o parte lucrurile pe care nu le pot controla. Îmi bazez deciziile pe ceea ce pot controla.

Cât de important este actorul în film?

Este foarte important, dar nu deține controlul. Adevărul e că regizorii sunt cei care iau deciziile artistice finale. Alegerile regizorilor sunt cele care fac un film să reușească sau nu. Am tendința să mă concentrez asupra personajului, încerc să nu mă repet și încerc să fac mereu lucruri noi care să mă provoace și inspire.

Cât de importante sunt premiile pentru un actor?

Premiile ajută ca filmul să fie vândut. Premiile atrag atenția asupra proiectului. Dar mie nu-mi pasă de premii. Nu am primit multe premii și nici nu urmăresc acest lucru. Este frumos, ba chiar flatant atunci când colegii îți remarcă munca și ești apreciat, însă nu de asta o fac. Nu de asta am devenit actor. Nu am nicio satisfacție personală datorită premiilor sau nominalizărilor. E o datorie în beneficiul publicității, pe care actorii trebuie să o plătească. Unii privesc premiile ca pe o validare sau simt că premiile sunt importante. Pentru mine, singura recunoaștere pe care o doresc este din partea oamenilor cu care lucrez, din partea familiei și a celor pe care îi cunosc și a căror opinie o respect. Am văzut oameni care se hrănesc din dragostea anonimă a unora pe care nu-i cunosc. Sincer, eu nu simt deloc așa.

Ce fel de relație aveți cu regizorii cu care lucrați?

Fiecare film este diferit. Fiecare regizor este diferit. Nu există un singur fel de a face un film. Dar încerc să-mi țin ego-ul departe de muncă. Mă văd ca pe un soldat loial al regizorului. Încerc să fac orice îmi cere să fac, chiar dacă este dificil, supărător sau bulversant. Încerc. . .  pentru că el este persoana a cărei viziune încerci s-o aduci la viață. Da, dacă ar trebui să mă descriu ca actor, asta aș zice: sunt un soldat loial atunci când pot fi.

 

Cu ocazia prezenței sale în România la filmările pentru producţia internaţională „The Sisters Brothers”(r. Jacques Audiard), pe 16 septembrie, în cadrul American Independent Film Festival vor fi proiectate filmele „The Little Hours” și „Hard Eight” cu John C. Reilly în distribuție.  În funcție de ora la care se vor încheia filmările din această zi John C. Reilly va ajunge la Festival pentru a saluta publicul. Tot sâmbătă, actorul Joaquin Phoenix va participa la proiecţia filmului „Her”.

 

American Independent Film Festival
București, 15-21 septembrie
Bilete pe eventim.ro